Mao Zedong

Mao Zedong (sau Mao Țe-Tung 毛泽东 sau Mao Tzedong; n. 26 decembrie 1893,d. 9 septembrie 1976,a fost un revoluțonar chinez, teorist politic și lider al Partidului Comunist Chinez.

În urma războiului civil, în 1949 Partidul Comunist Chinez sub conducerea lui Mao Zedong a preluat puterea în China, proclamând Republica Populară Chineză.

Mao Zedong a instaurat o dictatură sângeroasă, zeci de milioane de chinezi fiind uciși în timpul în care acesta a condus China.

Fiu de țărani, Mao Zedong a fost de profesie învățător. A condus forțele comuniste în lupta dusă împotriva forțelor naționaliste (1927-1949), străbătând întreaga Chină pentru a-și recruta armata (este ceea ce ideologia oficială a numit Marșul cel Lung). Din 1935, a fost lider al Partidului Comunist Chinez și in aceasta calitate, dupa 1949 - șeful de facto al statului. Politica economică a „Marelui salt înainte” inițiată de el a eșuat, ca și Revoluția Culturală. În consolidarea regimului comunist în China, s-a bizuit pe țărănime și pe cultul personalității.

Contribuțiile sale aduse teoriei marxist-leniniste, strategiile sale militare și politicile sale comuniste sunt cunoscute colectiv sub numele de maoism.

Mao rămâne o figură controversată până în ziua de azi, având o avere în continuă evoluție. Este privit în China ca un mare revoluționar, un strateg politic, un mare conducător de armată și salvator al națiunii. Chinezii îl mai văd pe Mao ca pe un om care, prin politica sa, a ajutat economia Chinei și a ajutat la formarea Chinei moderne. În plus, Mao este privit și ca un poet, filozof și vizionar, din cauza cultului personalității folosit în timpul conducerii sale.[1]

Totuși, acțiunile politice ale lui Mao, din 1949 și până în 1976, sunt vinovate pentru moartea a între 50 și 70 de milioane de chinezi. De când Deng Xiaoping a preluat puterea în 1978, multe politici maoiste au fost abandonate pentru reforme economice.